Petre Antonescu
Se naste la Râmnicu Sarat judetul Buzau
1873Studiaza arhitectura la Ecole Nationale Superieure des Beaux-Arts, Paris
1893- 1899
Presedinte SAR - societatea Arhitectilor Români (plus 1919 – 1921; 1946 – 1948)
1903- 1912
Profesor universitar la Scoala Superioara de Arhitectura Academia de Arhitectura
1912Devine membru al Academiei Române
1936- 1938
Laureat al Premiului de Stat pentru refacerea si supraetajarea Palatului fost al Ministerului Lucrarilor Publice
1964Laureat al Premiului National pentru Arhitectura
1964moare la Bucuresti
1928
Petre Antonescu - arhitectul Arcului de Triumf
Unul din cei mai sofisticati arhitecti ai epocii sale, Petre Antonescu se remarca nu doar prin faptul ca este autorul uneia dintre constructiile emblematice ale României - Arcul de Triumf - dar si prin activitatea sa bogata pe toata durata carierei.
Petre Antonescu s-a nascut pe 29 iunie 1873, in Râmnicu Sarat. Despre familia sa nu se cunosc detalii, insa arhitectura, careia si-a dedicat o parte din viata, vorbeste mai mult decât este nevoie. Un arhitect-artist, Antonescu si-a lasat amprenta asupra infrastructurii românesti, indeosebi cea a Capitalei, dar nu numai.
Arhitectul Ion Mincu il remarca, intr-un articol in „Literatura si Arta Româna”, din 1900-1901, pe tânarul Petre Antonescu, intors de la studiile din strainatate: „Dorinta noastra cea mai vie si urarea pe care o facem din suflet tuturor tinerilor talentati ca d-l Antonescu, este ca directiunea ce-si vor alege sa fie aceea care ne-ar duce la reluarea firului traditional, al vechei noastre arhitecturi asa de indelung abandonata si totusi susceptibila de o admirabila dezvoltare.”
Asadar, aceasta figura apreciata de colegii sai arhitecti a reusit sa se remarce nu doar la Paris, acolo unde a obtinut sase medalii la diferite concursuri, in timpul studiilor, ci si in tara sa natala. Combinând iubirea pentru orasul care l-a format in perioada studiilor, sub tutela lui Julien Guadet si a lui Edmond Paulin, dar si a tarii in care a crescut, arhitectul a intocmit proiectul unui Pavilion al României la Expozitia de la Paris din 1900, pentru care a fost facut Officer de l’Academie.
Din vastul sau portofoliu amintim câteva dintre cele mai remarcante lucrari: Palatul Ministerului Lucrarilor Publice de la Bucuresti, Palatul de Justitie din Botosani, apoi cel din Buzau, Palatul Administrativ din Craiova, Casa Constantin I.C. Bratianu, Muzeul Arhivelor Statului din Bucuresti si, desigur, Arcul de Triumf.
Petre Antonescu a fost distins cu doua premii - Premiul de Stat, pentru refacerea si supraetajarea Palatului fost al Ministerului Lucrarilor Publice, in anul 1952 si Premiul National pentru Arhitectura, in 1964.
Antonescu a incetat din viata pe 22 aprilie 1965, la vârsta de 91 de ani.
Text de Cristina Balau
Documentat de Sorin Vasilescu
Surse biografice:
- em. dr. arh Sorin Vasilescu, Istoria arhitecturii moderne in România, in Arta in România, din preistorie in contemporaneitate, Editura Academiei Române, Bucuresti 2018.
„Exista o arta româneasca, si nu vorbesc de arta româneasca moderna care isi are talentele sale, si inca mari de tot, ci de arta noastra veche, de marile ei traditii, care s‑au pierdut din ziua in care renegând si surghiunind tot ce era propriu sufletului lor românii, orbiti de lumea occidentala si intr-un nobil avânt de desteptare, au avut naivitatea acelora care cedeaza cu bucurie aurul blond si greu din tara lor, in schimbul sticlariilor fragile si orbitoare ce le aduc solii civilizatiei”, scria arhitectul Petre Antonescu in 1903 intr-un articol publicat in revista Literatura si arta româna.
IDentitate: arhitecti pentru Cartierul Arhitectilor
este un proiect cultural inițiat de Filiala Sibiu-Vâlcea a Ordinului Arhitecților din România pentru Cartierul Arhitecților, finanțat prin Timbrul de arhitectură.
