Nicolae Ghika-Budesti

Nascut la data de 22 decembrie 1869, la Iasi, Nicolae Ghika-Budesti este fiul lui Eugen N. Ghika-Budesti, pictor, si al Elenei B. Cantacuzino, din ramura Cantacuzinilor-Magureni. Unul din cei doi fii ai sai, Ion, ii urmeaza pasii, devenind arhitect si profesor la Institutul de Arhitectura „Ion Mincu”. Nu sunt insa singurii arhitecti din familie. Nicolae, prin mama sa, este var cu arhitectul G.M. Cantacuzino.

Nicolae Ghika-Budesti a cercetat monumentele istorice si vechea arta româneasca, având si o bogata activitate publicistica, care cuprinde valoroase studii si cercetari ale monumentelor din Moldova si Tara Româneasca. Este unul dintre pionierii cercetarii sistematice a istoriei arhitecturii românesti, fiind autorul operei monumentale ”Evolutia arhitecturii in Muntenia si Oltenia”, publicata in patru volume in Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, in perioada 1927-1936.

Educatia si-a facut-o in Elvetia, Franta si România. Scoala a facut-o la Lausanne, gimnaziul la Paris, pentru ca mai apoi sa vina acasa, la Iasi, unde a facut liceul, urmând apoi Scoala de Poduri si Sosele din Bucuresti pe care a absolvit-o cu diploma de inginer,  si ultimul pas in formarea sa facându-l inapoi in Paris, la Ecole de Beaux-Arts, unde a primit titlul de arhitect, in anul 1901. 

Promotor al stilului neo-românesc, Nicolae Ghika-Budesti a fost autorul mai multor proiecte arhitecturale, printre care: biserica Cutitul de Argint si Biserica greco-catolica, ambele din Bucuresti, Casele Ghika-Budesti si ale generalului Radu Rosetti, tot din capitala, Conacul Stirbei din Darmanesti, judetul Bacau, Muzeul de Arta Nationala, azi Muzeul Taranul Român, din Bucuresti sau, in judetul sau natal, biserica ”Sf. Nicolae” – Copou si Mausoleul lui Vasile Alecsandri din Mircesti.

Personalitate marcanta a complexului domeniu al cercetarii si restaurarii monumentelor istorice, a fost membru al Comisiunii Monumentelor Istorice si arhitect-sef al Serviciului Tehnic al acesteia, timp de aproape patru decenii - in perioada 1906-1943 - jucând un rol important in desfasurarea activitatii de conservare si restaurare a monumentelor istorice pe baze stiintifice. Printre monumentele restaurate de Nicolae Ghika-Budesti se numara: biserica ”Sf. Gheorghe” – Biserica Alba din Baia, ansamblul manastirii Hurezi, Biserica Domneasca din Târgoviste, biserica ”Sf. Gheorghe” din Botosani, ansamblul manastirii Cozia.

Nicolae Ghika-Budesti a murit in 16 decembrie 1943, la Bucuresti.

Text de Cristina Balau

Documentat de arh. Anca Filip si arh.-urb. Maria Gavozdea

Surse biografice:

Arh. Anca FILIP, coordonator proiect cultural Restauratori români: Arhitectul Nicolae Ghika-Budesti (1869-1943), beneficiar al unei finantari din partea Uniunii Arhitectilor din România din Fondul "Timbrul Arhitecturii" in anul 2019  https://ghika-budesti.ro/  ,  https://www.restauratoriromâni.ro/

Articol publicat în Turnul Sfatului

• *

Arh. Nicolae Ghica-Budesti

Biserica greco-catolica ”Sf. Vasile cel Mare”, Bucuresti 1908-1912

Casele Ghika-Budesti, Bucuresti 1909

Casele generalului Radu Rosetti, Bucuresti 1913

Muzeul de Arta Nationala - azi Muzeul Taranului Român, Bucuresti 1912-1938

Muzeul de Arta Nationala - azi Muzeul Taranului Român, Bucuresti 1912-1939

Mausoleul lui Vasile Alecsandri, Mircesti, jud. Iasi 1928

Biserica ”Sf. Gheorghe” – Biserica Alba (restaurare), Baia, jud. Suceava 1909

Biserica Domneasca (restaurare), Târgoviste, jud. Dâmbovita 1907-1910

Biserica Domnesca Targoviste proiect restaurare

Arhitectura 1906_1-2-1

Arhitectura 1906_1-2-47

Arhitectura 1906_1-2-51

Evolutia arhitecturii in Muntenia Vol I

Evolutia arhitecturii in Muntenia Vol III