Grigore Cerchez (Cherchez/Cerkez)

 Grigore Cerchez se trage dintr-o familie numeroasa cu 9 copii dintre care doar 5 ajung la vârsta maturitatii. Provenit din Vaslui, tatal lui, Pandele Cerchez, a fost maior si fiu al ispravnicului de Prahova, Scarlat Cerchez, cu bune realizari pe plan militar in perioada lui Pavel Kiseleff si Gheorghe Bibescu. Mama sa, Elisa, este fiica clucerului Iancu Lahovary din Râmnicu Vâlcea. Dupa moartea tatalui, Elisa se muta cu cei 5 copii ai sai la Bucuresti.

Grigore Cerchez pleaca in 1866 la Paris pentru studiile Liceale, continuându-si studiile universitare la École Centrale des Arts et Manufactures, pe care le finalizeaza in 1873. Astfel, revine la Bucuresti alaturi de primii absolventi români ai École Centrale des Arts et Manufactures si a École des Beaux-arts.

Intors la Bucuresti isi incepe activitatea profesionala ca inginer in cadrul Ministerului Lucrarilor Publice, iar in 1874 primeste functia de inginer sef al Bucurestiului, pe care o ocupa timp de 5 ani. Imediat dupa plecarea sa din functie realizeaza unul dintre cele mai importante proiecte ale sale, planul de sistematizare al  Bucurestiului care contine ample interventii asupra Dâmbovitei. Cu o buna pregatire tehnica la Paris si un puternic interes pentru structurile metalice, vazute inovative la acea vreme, ajunge in 1880 profesor de Tehnologie si Constructie la Scoala Nationala de Poduri si Sosele Bucuresti.

In anul 1886 devine primar interimar al Capitalei, perioada in care proiecteaza cladirea Bancii Nationale a României, filiala Braila, iar 5 ani mai târziu devine membru al Societatii Arhitectilor din România si devine arhitect in cadrul Ministerului Lucrarilor Publice.

Finalul secolului ii ofera posibilitatea de a infiinta Scoala Superioara de Arhitectura Bucuresti alaturi de arh. Ion Mincu si arh. Emil Pangratti, unde devine profesor.

Intre anii 1911 si 1913 proiecteaza printre altele 3 cladiri importante pentru arhitectura româneasca: Teatrul Odeon din Bucuresti, Castelul Cantacuzino din Busteni si extinderea palatului Cotroceni din Bucuresti.

Intreaga sa activitate ca proiectant/arhitect si implicare in domeniul educational ii ofera prilejul de a ocupa functia de presedinte a Societatii Arhitectilor din România intre anii 1913 si 1918.

Grigore Cerchez a activat in domeniul arhitecturii ca membru in comisia Monumentelor Istorice din anul 1913 pâna la moartea sa din 14 mai 1927 la Bucuresti. In 1998 se acorda numele „Grigore Cerchez” liceului care functioneaza intr-una dintre cladirile pe care le-a proiectat.

Text de stud. arh. Razvan Muntean

Documentat de arh.-urb. Maria Cristina Gavozdea si stud. arh. Razvan Muntean

Surse biografice:

• Lupu, Nicolae, Grigore Cerchez(1850-1927), Biblioteca Universitara de Arhitectura si Urbanism Ion Mincu, 1970
•  http://arhivadearhitectura.ro/arhitecti/grigore-cerkez/
• https://realestatemagazine.ro/2020/03/oameni-care-au-construit-bucurestiul-grigore-cerchez/

• Category Title

Cerchez, Casa Dissescu, sursa Arhitectura 1941

Cerchez, Casa Dissescu, sursa Arhitectura 1941

Cerchez, Casa Niculescu-Dorobantu str. G-ral Manu, sursa Arhitectura 1941

Cerchez, Casa Niculescu-Dorobantu, bd. Catargiu, București, sursa Arhitectura 1941

Cerchez, Palatul Cotroceni - detaliu, sursa Arhitectura 1941

Cerchez, Palatul Cotroceni - detaliu, sursa Arhitectura 1941_

Cerchez, Palatul Cotroceni, sursa Arhitectura 1941